miercuri, 20 septembrie 2017

De-ale lui mam'mare

Zice plină de înţelepciune (parafrazând zicerea Bătrâneţe, haine grele):
- Bătrâneţe, haine creţe!

*

O învăţăm de-acasă să fie cuminte la dentist, dar, desigur, ne aşteptăm la orice trăsnaie.
Surprinzător, a fost foarte cooperantă (şi-a ţinut singurică, corect, filmul pentru radiografie), drăguţă, politicoasă. Şi doctorul a avut răbdare cu ea, a glumit, a fost blând.
Acasă, mam'mare îmi povesteşte:
- Ce zicea Aristide? (După care chipurile îl imită pe doctor, dar pe un ton de maimuţăreală) Ţineţi degetul aici pe film! (Continuă cu glas puternic, sobră) Mă mir că nu i-am trântit vreo două prostii!!!

joi, 14 septembrie 2017

Septembrie trist

Citesc asta în J. Niven şi parcă un pic din tristeţe se mai şterge:
"Cerul e strălucitor şi mă orbeşte. Parcă ar fi prima oară când îl văd şi, oh, e atât de frumos, iar eu sunt vie! Sunt vie! Dacă ar fi să mor chiar în clipa asta, măcar am văzut cerul aşa, în întregime albastru, şi sclipitor, şi nou."

S-au stins pe rând motănelul pufos şi dolofan al lui Emi, apoi biata, graţioasa Bobiţă, iar azi-dimineaţă, ţanţoşul Dodo. 
Am reuşit să-l salvăm pe Petrică, el a fost mai puternic. Deşi săptămâna în care a zăcut nemişcat l-a adus în stadiul de piele şi os, acum merge, bea apă, mănâncă bine. Se reface cu paşi repezi. Citesc pe net, şi ne-a spus şi veterinarul, că de-acum e imun pe viaţă la parvoviroză.

Au fost zile şi nopţi apăsătoare.
Boala, suferinţa, moartea... Când sunt prezente, fie şi doar la animalele de pe lângă casă, sunt greu de dus clipă de clipă, pentru că vezi cum se desfăşoară tot chinul.
Şi pentru că boala, suferinţa, moartea îţi amintesc că există boală, suferinţă, moarte.

Şi n-am ştiut până acum că pot să fiu aşa de curajoasă, să stau lângă Dodo să-l mângâi exact în ultimele lui clipe.
Şi n-am ştiut până acum că pot să fiu aşa de curajoasă, să iau cazmaua şi să sap gropile, să-i iau în braţe, să-i acopăr cu pământ.

Azi e o zi minunată de septembrie, cald şi atât de bine! Şi cerul e atât de senin! "Parcă ar fi prima oară când îl văd şi, oh, e atât de frumos, iar eu sunt vie! Sunt vie!"

joi, 31 august 2017

Ultima zi din august

După prânz, când ştiam că nu mă intersectez cu nimeni pe străzi, am plecat melancolică la plimbare cu Trixie.
Melancolică, încă de azi-dimineaţă. Inexplicabil, inefabil.
Am pedalat ba rapid, ba în ritm de melc - apăsată de sentimentul că am mai trăit asta o dată şi că am mai respirat o dată aerul ăsta. Şi da, s-a întâmplat la fel toamna trecută. De fapt, vara trecută. Şi totuşi... e toamnă. Aşadar, da, toamna trecută, când lumina era la fel de blândă, trotuarele erau acoperite de frunze galbene şi florile se treceau, făcând, generoase, seminţe.


vineri, 25 august 2017

La zoo


Pe fond de What a wonderful life, glasuri cristaline de copii bucuroşi...
Plimbarea cu carturile, vată de zahăr, pizza.

vineri, 18 august 2017

Dridu - despărţirea



Mănăstirea Sitaru-Balamuci

Linişte şi pace, verdeaţă, flori...

joi, 17 august 2017

Despre TV

Mamarea, adineauri, deschizând televizorul:
- Să mă mai uit ce prostii spun ăştia...