vineri, 16 decembrie 2016

Spre nasha strana


Soarele e un glob uriaș de foc roșu, îmi dă impresia că e foarte greu și că e aproape, și-mi amintește iar de Melancholia. Geamul de la mașină e murdar și nu am la îndemână decât telefonul, așa că poza e nesemnificativă. Apusul atât de frumos ne distrage un pic de la gândurile care pendulează între dispoziții ce intră treptat în matca liniștirii și dispoziții tulburate de diverse doze de tristețe.
Bolile bătrâneții, atât de greu de ținut în frâu, poftele copilărești, neputințele...
Respirăm cu nesaț aerul din afara spitalului și ne bucurăm cumva că mergem spre casă.

joi, 15 decembrie 2016

miercuri, 14 decembrie 2016

Aseară, cu Raluca



***
După o serie de misunderstanding-uri privind locul întâlnirii, iar apoi locul în care să mergem, chelnerul ne-a înțeles greșit comanda și s-a uitat chiondorâș la noi, după care ne-a adus o singură bere - ceva de genul două ecleruri la trei farfurii.
Ne-am tăifăsuit atât de intens, că n-am mai știut cât e ceasul... iar când am văzut, am sperat că vom reuși totuși să ajungem acasă fără să ne lăsăm hainele la taxi. Și amândouă am prins efectiv ultimul metrou și efectiv ultimul tramvai! Călătorind cu ambele studențește, ca să zic așa...

luni, 5 decembrie 2016

Buline cu mamaie

Îmi caut ochelarii prin toată casa. Nimic. Prin curte - pe la pisici, pe la câini etc. Nimic.
Într-un târziu, mă uit și la mam'mare-n cameră, dar mai mult așa... de pamplezir, că știam că acolo nu am intrat. Când colo, zăresc pe masă ochelarii lui mam'mare. Și-atunci mă străluminez și mă duc țintă la mam'mare care stătea-n fotel și se uita la TV cam chiondorâș... cu ochelarii mei pe nas!
- Mamaie, mi-ai luat ochelarii!?
- A... nu știam de ce nu văd bine.

*

Zic:
- Mamaie, să-ți pui ghetuțele la ușă, poate-ți aduce Moș Nicolae ceva.
- E! Mi-aduce Moș Nicolae. Poate rămân fără ghete, mi le fură careva!