sâmbătă, 27 mai 2017

Plouă - "Are dreptate Busu!" (zice mamarea)

La pomană

- Ţi-am zis să-mi pui doar două sarmale. De ce mi-ai pus trei?
- Lasă, una o iei în buzunar.
- Mai vrei un pic de vişinată?
- La oraş e altfel. Îl duce la capelă şi-l lasă acolo. Şi pe urmă nu-ţi dă nici mâncare, nici nimic.
- Dar nici ca la Ciuperceni.
- Unde-i asta?
- În Oltenia. De Moşi, se duc doar cu cănile cu apă la cimitir. Dezleagă popa mormintele. Spală copiii cu apa aia din căni pe picioare. A doua zi cu farfuriile... Şi ţine nu ştiu câte zile.
- Eh, obiceiuri...
- Ce plouă!
- Lasă să plouă, să fie ploaie curată!
- Ieri am săpat porumbul, să vezi ce se prind la loc buruienile.
- Mai daţi nişte pâine aci!
- Dumnezeu s-o ierte!
- Tuşa Leana, opreşte furculiţa şi dă farfuria!
- Aduceţi-i şi la fata asta un pahar, că n-are pahar.
- Mai mănânci aperitiv sau ţi-aduc şi ţie sarmale? Uite, mănâncă salata, e moale. Icrele...
- Lui trebuia să-i dai o ciorbă.
- Uite că nu mi-am dat seama. Ţi-ncălzesc?
- Mai trebuie sarmale la cineva? Nu? Aurica, puneţi capacul pe sarmale, să stea calde.
- Bodaproste! Dumnezeu s-o ierte!
- Aşa se dă? Farfurie, cană şi batistă?
- Da, aşa am dat şi săptămâna trecută. Până la sfârşitul anului, trebuie 42 de farfurii şi 42 de căni.
- Bodaproste! Să fie primit!



Nimic

Dimineaţa asta are în ea ceva trist.
Nu ştiu ce.
Totul e în regulă, de fapt.

Am dat o raită prin grădină. Stă să plouă.
Entuziasmat, Tudor îmi vorbeşte la telefon despre Mâţa vinerii.
Îmi beau cafeaua mai târziu ca niciodată.



marți, 23 mai 2017

Muşeţel şi Rica

Azi, după mulţi ani, am cules muşeţel.
Împreună cu Laurenţiu, după ce ne-am întrecut la alergat.
Nu eram pregătită pentru adunat muşeţel, aşa că mi-am scos pălăria de paie şi am adunat în ea.
Gestul - florile între degete, ca să fie rupte fără codiţe - şi mirosul mi-au amintit de Rica. Cu ea mergeam la cules de muşeţel. Cu gaşca de copii, în jurul ei. Mergeam pe câmpul de la marginea oraşului.
Rica era veselă. Avea strungăreaţă. Patru copii.
S-a sfârşit tragic, tânără. Brutal.
Bărbatul ei a fost închis la Gherla pentru crimă.



joi, 18 mai 2017

Ce trist!

Încă nu pot face faţă cu brio micilor evenimente triste din curte, dintr-o gospodărie.
Dimineaţă, un puişor era mort, sub cloşcă. A trăit câteva ore. Cu greu l-am îngropat, fără să-l ating cu degetele, fără să mă uit clar la el.
Mai târziu, pe cărare, o cârtiţă fără viaţă. I-am văzut limpede o lăbuţă. Am luat-o fără s-o privesc şi apoi m-am gândit să nu o îngrop, poate că nu e moartă. Am dus-o în colţul grădinii şi am pitit-o în buruieni, la umbră.

Câtă risipă de viaţă!

vineri, 12 mai 2017

Ani îmi povesteşte*

Eram cu tanti Leana Căcăleaţa la câmp, săpam şi cică o doare măseaua.
- Nu ştii cum e măselarniţa? mă-ntreabă.
- Ba ştiu, uite colo!
- Ia uite, ce tânără e, şi ştie mai bine ca mine, care-s bătrână.
Şi a scos din floarea de la măselarniţă... are acolo, după ce o desfaci, o bobiţă... Şi bobiţa aia a băgat-o în gaura de la măsea. Şi amorţeşte...

_________
*Povestea a venit ca urmare a faptului că Ani mi-a semnalat la mine în grădină existenţa unei măselariţe. Simţisem că nu e o buruiană oarecare, şi nu am tăiat-o cu sapa. Acum am elucidat misterul. :)

Cu noaptea-n cap

Mamarea adineauri, mă pune să-i fac două sendvişuri:
- M-am sculat cu o foame teribilă!